RĂSFIRÁ, răsfír, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. Refl. şi tranz. A (se) împrăştia, a (se) întinde în diferite direcţii; a (se) răzleţi. 3. A risipi, a împrăştia, a presăra. [Var.: resfirá vb. I] – Răs- + fir.

A (se) răsfira ≠ a (se) strănge

A răsfira ≠ a grămădi

A se răsfira ≠ a se grămădi

RĂSFIRÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a răşchira. (Îşi ~ barba.) 2. v. înfoia. 3. v. desface. 4. v. împrăştia. 5. a (se) împrăştia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 6. a împrăştia, a presăra, a pune. (A ~ sare, zahăr pe bucate.)

răsfirá vb., ind. prez. 1 sg. răsfír, 3 sg. şi pl. răsfíră

A RĂSFIRÁ răsfír tranz. A face să se răsfire. /răs- + fir

A SE RĂSFIRÁ mă răsfír intranz. 1) (de-spre păr sau despre obiecte din fire) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răşchi-ra. 2) fam. A se împrăştia în toate părţile; a se risipi. /răs- + fir