RĂSPÚNS, răspunsuri, s.n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ♢ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunoştinţelor în faţa unui examinator. ♦ Ripostă, replică. ♦ Soluţie, dezlegare. 2. Ştire, veste, informaţie. – Din lat. responsum.

Răspuns ≠ întrebare

RĂSPÚNS s. 1. (înv.) răspundere. (Care e ~ul lui?) 2. v. ripostă. 3. v. rezolvare.

RĂSPÚNS s. v. dovadă, indicaţie, indiciu, justificare, mărturie, motivare, moti-vaţie, pildă, probă, răspundere, respon-sabilitate, scuză, semn.

răspúns s. n., pl. răspúnsuri

RĂSPÚNS ~uri n. 1) Comunicare (orală sau scrisă) generată de o întrebare pusă de cineva. 2) Expunere a cunoştinţelor la exa-mene. ♢ A chema la ~ a întreba; a chestiona. 3) pop. Vorbă sau acţiune promptă la spusele agresive ale cuiva; ripostă; replică. 4) mat. Soluţionare a unei probleme; dezlegare; rezolvare. /<lat. responsum

raspuns afirmativ pe care o persoana il poate primi daca pune o intrebare.

raspuns

raspuns corect?