RĂVĂŞÍ, răvăşesc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăştia, a răscoli. ♦ Fig. A tulbura adânc sufleteşte; a dezorienta. – Cf. scr. r o v a š i t i.

A răvăşi ≠ a aranja

RĂVĂŞÍ vb. v. răscoli.

RĂVĂŞÍ vb. 1. v. deranja. 2. (pop.) a vrăfui, (înv. si reg.) a scorbeli. (Nu mai ~ lucrurile, cărţile!)

răvăşí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. răvăşésc, imperf. 3 sg. răvăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răvăşeáscă

A RĂVAŞ//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răscoli; a scotoci. 2) (părul) A împrăştia în toate părţile. 3) fig. A supune unor emoţii puternice; a răscoli. /Orig. nec.