RĂZÓR¹, răzoare, s.n. 1. Fâşie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar şi potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.

RĂZÓR², răzoare, s.n. 1. Arc de trăsură. 2. Drug de metal pentru străpungerea gheţii în vederea pescuitului. – Din fr. ressort (prin apropiere de răzor¹).

RĂZÓR s. 1. v. hat. 2. brazdă, strat, (rar) postată, (înv. si reg.) tablă. (~ de flori, de legume.)

RĂZÓR s. v. arătură, câmp, ogor, ţarină.

răzór (hat, ogor, cărăruie, arc de trăsură, drug de metal) s. n., pl. răzoáre

RĂZ//ÓR ~oáre n. pop. 1) Fâşie îngustă de pământ nelucrat, care desparte localităţi sau terenuri de pământ; hotar; hat. 2) Fâşie îngustă de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; strat; vatră. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alătură ultimele două brazde trase în sens opus. /<bulg. razor

RĂZ//ÓR² ~oáre n. 1) Arc de trăsură. 2) Drug de metal cu care se sparge gheaţa pentru a pescui. /<fr. ressort