RĂZÚŞ, răzuşuri, s.n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băţ cu vârful de oţel. – Răzui + suf. -uş.

RĂZÚŞ s. v. căţel, cordenci, otic, rangă, şurubelniţă.

RĂZÚŞ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniţă. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

răzúş s. n., pl. răzuşúri

RĂZÚŞ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobeşte în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~uş