RAŢIONÁL, -Ă, raţionali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile şi cerinţele raţiunii; care poate fi conceput cu ajutorul raţiunii. ♦ (În filozofia raţionalistă) Izvorât sau dedus din raţiune, considerat ca independent de experienţă şi anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpănit, chibzuit, cu judecată, cu raţiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecată, cu măsură, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; în sintagmele) Număr raţional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi şi fracţionare, pozitive şi negative, precum şi numărul zero, şi care pot fi exprimate printr-un raport între două numere întregi. Expresie raţională = expresie algebrică care nu conţine extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; în sintagma) Mecanică raţională = mecanică teoretică. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.

Raţional ≠ absurd, ilogic, iraţional, neraţional

RAŢIONÁL adj., adv. 1. adj. v. intelectual. 2. adj. v. logic. 3. adj. v. echilibrat. 4. adj. v. judicios. 5. adv. v. chibzuit.

raţionál adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. raţionáli; f. sg. raţionálă, pl. raţionále

RAŢIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial Care este în conformitate cu cerinţele raţiunii; potrivit cerinţelor raţiunii; logic. 2) (despre persoane) Care posedă raţiune practică; dotat cu raţiune practică. 3) (despre manifestări ale persoanelor) Care manifestă raţiune; bazat pe raţiune. Spirit ~. Cultură ~ă. 4) Care provine din raţiune şi este considerat independent de experienţă. [Sil. -ţi-o-] /<fr. rationnel, lat. rationalis

RAŢIONÁL, -Ă adj. 1. Potrivit raţiunii; logic; (despre oameni) înzestrat cu raţiune; cuminte. 2. Făcut cu judecată, cu măsură; sistematic, metodic. 3. (Mat.) Număr raţional = număr egal cu câtul a două numere întregi; funcţie raţională = funcţie exprimată prin raportul a două polinoame de una sau de mai multe variabile independente. [Cf. fr. rationnel, it. razionale, lat. rationalis].