RÁITĂ, raite s.f., interj. 1. S.f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fără oprire (mari), trecere în grabă pe undeva, vizită scurtă. 2. Interj. (Înv.; în forma raita) Cuvânt de recunoaştere rostit de paznicii de noapte, când se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.

RÁITĂ s. v. tur.

ráită s. f. (sil. rai-), pl. ráite

RÁIT//Ă ~e f. fam.: A da (sau a trage, a face) o ~ a trece în grabă pe undeva; a se abate. /<ung. rajta

ráita! interj. (înv.) cuvînt de recunoaştere rostit de paznicii de noapte.