RAMÁ, ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.

RÁMĂ¹, rame, s.f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi şi materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâşie de piele flexibilă şi groasă cusută pe marginea încălţămintei şi servind la fixarea tălpii de faţă. – Din rus. rama. Cf. germ. R a h m e n.

RÁMĂ², rame, s.f. Vâslă (a unei ambarcaţii) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.

RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ♢ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.

RẤMĂ, râme, s.f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roşcată, care trăieşte în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbrieus terrestris). – Din râma.

RÂMÁ vb. (reg.) a jimui, a râmui, a râtui, a ruciuli, a rujmuli, (Munt.) a tefui. (Porcul ~.)

RÁMĂ s. v. vâslă.

RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. şasiu.

RAMÁ vb. v. lopăta, vâsli.

ramá vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. şi pl. rameáză

rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme

râmá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. râmă

râmă s. f., g.-d. art. râmei; pl. râme

RÁM//Ă ~e f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâşie îngustă de piele cusută pe marginea încălţămintei, care serveşte la îmbi-narea feţei cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistenţă având diferite întrebuinţări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)

A RÂMÁ râm 1. intranz. (mai ales despre porci) A răscoli pământul cu râtul, pătrunzând în adâncime. 2. tranz. fam. (persoane) A încerca să submineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromiţătoare); a scurma. ♢ ~ la inimă a chinui pe cineva un gând, o remuşcare etc. /<lat. rimare

RÂM//Ă ~e f. Vierme cu corpul lung şi subţire, inelat, de culoare roşcată, care trăieşte în pământ, hrănindu-se cu resturi vegetale, şi care apare la suprafaţă după ploaie. /v. a râma

RAMÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].