RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-şi veni în fire, a-şi recâştiga calmul; liniştea (după o spaimă, o emoţie etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditaţie. – Re¹- + culege (după fr. recueillir).

RECULÉGE vb. v. reveni.

reculége vb. culege

A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-şi veni în fire (după o emoţie puternică); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditaţie; a-şi aduna gându-rile; a medita profund. /re- + a culege

RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditaţie. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].