REDÚCERE, reduceri, s.f. 1. Acţiunea de a reduce şi rezultalul ei. ♦ Micşorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducţie. 3. Operaţie logică care constă în probarea validităţii modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitalea celorlalte moduri să fie probată. ♢ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.

Reducere ≠ amplificare, mărire, sporire

REDÚCERE s. v. readucere.

REDÚCERE s. 1. v. descreştere. 2. (MED.) reducţie. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micşorare, usurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. v. pierdere. 5. v. scurtare. 6. v. prescurtare. 7. descreştere, diminuare, împuţinare, micşorare, scădere, (înv.) puţinare. (~ numărului de ...) 8. descreştere, micşorare, scădere, scurtare. (~ zilei, în timpul toamnei.) 9. v. micşorare. 10. v. atenuare. 11. v. ief-tinire. 12. v. micşorare. 13. v. rabat. 14. v. sim-plificare. 15. v. limitare.

redúcere s. f. ducere

REDÚCER//E ~i f. 1) v. A REDUCE şi A SE REDUCE. 2) Operaţie chirurgicală care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operaţie logică prin care se verifică corectitudinea concluziei silogistice. ♢ ~ la absurd metodă de demonstrare a adevărului unei teze prin dovedirea că teza contrară este falsă. /v. a se reduce

REDÚCERE s.f. Acţiunea de a reduce şi rezultatul ei. ♦ Micşorare (a preţurilor). ♦ (Med.) Reducţie (2). ♦ (Log.) Procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ Reducere la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecinţe absurde. [< reduce].