REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. **Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani. ♦ Refl. A se afla, a se găsi din nou în acelaşi loc, în aceeaşi situaţie. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-şi recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium). – Re¹ + găsi (după fr. retrouver).

REGĂSÍ vb. 1. a reafla, a redescoperi. (A ~ un lucru pierdut.) 2. v. revedea. 3. a se recunoaşte. (Se ~ în fiul lui.) 4. v. reveni.

regăsí vb. găsi

A REGĂS//Í ~ésc tranz. A găsi din nou. ~ un lucru pierdut. /re- + a găsi

A SE REGĂS//Í mă ~ésc intranz. fig. A-şi veni în fire; a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se reculege. /re- + a se găsi

REGĂSÍ vb. IV. tr. A găsi din nou (pe cineva sau ceva). ♦ refl. A se afla din nou undeva. ♦ A se reculege. [P.i. -sesc. / < re- + găsi, după fr. retrouver].