RESTÁNŢĂ, restanţe, s.f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

RESTÁNŢĂ s. v. diferenţă, rest.

RESTÁNŢĂ s. rest, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (înv. şi reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)

restánţă s. f., g.-d. art. restánţei; pl. restánţe

RESTÁNŢ//Ă ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susţinut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia

RESTÁNŢĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămăşiţă de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].