REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) aşeza astfel încât să fie susţinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereţii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

REZEMÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

REZEMÁ vb. 1. v. susţine. 2. a propti, a pune, a sprijini. (~ scara să suim.)

rezemá vb., ind. prez. 1 sg. reázăm, 2 sg. rézemi, 3 sg. şi pl. reázemă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rézeme; imper. 2 sg. reázemă

A REZEMÁ reázăm tranz. (obiecte) A aşeza astfel încât să se sprijine şi să nu cadă; a sprijini; a propti. ~ de copac. ♢ ~ pereţii (sau peretele) a) a sta fără treabă; b) a nu lua parte la dans. /Orig. nec.

A SE REZEMÁ mă reázăm intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepoziţia de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepoziţia de) A pune temei; a se întemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.