REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecinţă logică; a decurge din..., a reieşi, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieşi, a da. – Din fr. résulter.

REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieşi, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ...) 4. v. subînţelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...)

rezultá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúlte

A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieşi. /<fr. résulter

rezulta din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieşi, a rămâne (la o operaţie). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].