ROMÁN¹, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de-a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei psihologice. ♢ Operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în evul mediu, într-o limbă romanică. ♦ Fig. Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románţ s.n.] – Din fr. roman.

ROMÁN², -Ă, romani, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a statului roman şi care se bucura de drepturi depline de cetăţenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparţine Romei. ♢ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.

ROMẤN, -Ă, români, -e, s.m. şi f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care aparţine populaţiei de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Ţăran. ♦ Bărbat, soţ. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Ţara Românească, ţăranilor dependenţi de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care aparţine României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluţia limbii române anterior diferenţierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s.m.] – Lat. romanus.

ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.

ROMÂN s. v. bărbat, sătean, soţ, ţăran.

ROMÁN s. v. crizantemă, dumitriţă, granat, margaretă, muşeţel, romaniţă neadevărată, romaniţă nemirositoare, spilcuţă, tufănică.

ROMÁN s., adj. 1. s. (înv.) râmlean, rumân. (Împă-ratul Diocleţian era ~.) 2. adj. (înv.) râmlean, râmlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s., adj. latin. 4. adj. v. catolic.

román s. m. (persoană), adj. m., pl. románi; f. sg. románă, g.-d. art. románei, pl. románe

román (operă literară) s. n., pl. románe

român s. m., adj. m., pl. români; f. sg. română, pl. române

ROMÁN¹ ~e n. 1) Specie a genului epic în proză (mai rar în versuri), de proporţii mari, cu acţiune complexă, pe mai multe planuri, la care participă un număr mare de personaje. 2) pop. Aventură amoroasă. /<fr. roman

ROMÁN² ~i m. 1) ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman

ROMÁN³ ~ă (~i, ~e) 1) ist. Care aparţinea Imperiului Roman sau populaţiei lui; din Imperiul Roman. ♢ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserică ~ă biserică catolică. 2) Care apar-ţine Romei; din Roma. /<lat. romanus

ROMÂN¹ ~ă (~i, ~e) Care aparţine României sau populaţiei ei; din România. /<lat. romanus

ROMÂN² ~i m. Persoană care face parte din populaţia de bază a României sau este originară din România. /<lat. romanus

ROMÁN, -Ă adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare şi unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinaţii de litere. ♦ Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică şi apoi în Imperiul roman între sec. IV î.e.n. şi IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă şi de mozaic cu tematică bogată. ♦ Balanţă romană = balanţă formată dintr-o pârghie cu braţe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe braţul mai lung şi gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit. // s.m. şi f. 1. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

ROMÁN s.n. 1. Naraţiune epică în proză de mari proporţii, care oglindeşte evenimente, episoade ale vieţii unei societăţi etc. 2. (Fig.) Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. roman].