ROSTOGOLÍ, rostogolésc, vb. IV. Refl. şi tranz. A înainta sau a face să înainteze, să alunece (pe un plan înclinat) rotindu-se în jurul lui însuşi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli. ♢ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mişca ochii cu vioiciune încoace şi încolo. ♦ Tranz. Fig. A împinge înainte dând impresia unei mişcări de rotire. ♦ Refl. (Despre ape curgătoare) A curge impetuos în vale, în valuri repezi. – Din rostogol.

ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuşi.

rostogolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rostogolésc, imperf. 3 sg. rostogoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rostogoleáscă

A ROSTOGOL//Í ~ésc tranz. A face să se rosrogolească. /Din rostogol

A SE ROSTOGOL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se mişca, dân-du-se de-a dura. 2) (despre ape curgătoare) A curge în valuri repezi. /Din rostogol