RÚPERE, ruperi, s.f. Acţiunea de a (se) rupe şi rezultatul ei. ♢ Rupere de nori = ploaie torenţială însoţită de descărcări electrice. ♢ Loc. Cu rupere de inimă = cu mare durere. ♦ Desfacere, descompunere. ♢ Ruperea emulsiei = desfacerea unei emulsii în cele două elemente componente. (Mat.); Teorii de rupere = teorii elaborate pentru a explica ruperea corpurilor solide deformabile supuse unor solicitări mecanice pe mai multe direcţii. (Tehn.) Rupere de pantă = construcţie (de beton, zidărie de piatră sau de lemn) între două porţiuni vecine ale unui canal, pentru evitarea eroziunilor. (Pop.) Ruperea preţului = fixarea preţului unei vânzări. – V. rupe.

RÚPERE s. 1. v. frângere. 2. v. spargere. 3. v. sfâşiere. 4. v. fracturare. 5. v. desfacere.

rúpere s. f., g.-d. art. rúperii; pl. rúperi

RÚPER//E ~i f. v. A RUPE şi A SE RUPE. ♢ ~ de nori ploaie torenţială. Cu ~ de inimă cu durere adâncă. /v. a rupe

RÚPERE, rúperi, s.f. ~ Ruperea cablurilor. ♢ (Loc. adv.) Cu rupere de inimă. = ~ ♢ Ruperea preţului = fixarea preţului unei vânzări (prin tocmeală). Ruperea frontului = străpungerea liniei de apărare a inamicului. ♦ Încetare a unei acţiuni, curmare a unor raporturi, a unor legături, a unor negocieri. Ruperea cu romantismul de tip vechi.