SÁCRU¹, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparţine religiei. ♦ Sfânt. ♢ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de veneraţie; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.

SÁCRU² s.n. v. sacrum.

Sacru ≠ profan

SÁCRU adj. 1. v. sfânt. 2. sfânt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfânt, solemn. (Un jurământ ~.) 4. sfânt. (Numele ~ al patriei.) 5. v. so-lemn. 6. v. inviolabil.

sácru adj. m. (sil. -cru), pl. sacri; f. sg. sácră, pl. sácre

SÁCR//U ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de religie; propriu religiei. 2) Care inspiră sentimente luminoase şi înălţătoare; demn de veneraţie absolută; sfânt. [Sil. sa-cru] /<lat. sacer, ~cra, ~um

SÁCRU, -Ă adj. 1. Cu caracter religios; sfânt. ♦ Foc sacru = vocaţie, talent. 2. (Fig.) Scump, venerat. [< lat. sacer].

SÁCRU s.n. v. sacrum.