SÁLĂ, săli, s.f. 1. Încăpere spaţioasă destinată spectacolelor, întâlnirilor sportive, întrunirilor, expoziţiilor etc. ♦ Totalitatea persoanelor reunite într-o sală (1). 2. Coridor. 3. Vestibul, antreu, anticameră. – Din fr. salle.

SÁLĂ s. v. cameră, încăpere, odaie, slănină.

SÁLĂ s. 1. sală de mese v. sufragerie; sală de mâncare v. sufragerie; (înv.) sală de ospeţe v. sufragerie. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu ~.) 3. an-ticameră. (Aşteaptă în ~!) 4. clasă. (Profesorul a ieşit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.)

sálă s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli

SÁLĂ săli f. 1) Încăpere spaţioasă, special amenajată, destinată diferitelor activităţi. ~ de spectacole. ~ sportivă. 2) Publicul adunat într-o astfel de încăpere.[G.-D. sălii] /<ngr. sal[l]a, fr. salle, germ. saal, it. salla

SÁLĂ s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal].