SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind şi încălcând voinţa şi drepturile altora; (despre acţiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol'nâi.

SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic.

samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. sg. samavólnică, pl. samavólnice

SAMAVÓLNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care acţionează după bunul plac, nesocotind voinţa şi drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acţiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol'nâi