TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmăreşte, chinuieşte; chinuitor, obsendant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.

TIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.

TIRÁNIC adj. (POL.) despotic, dictatorial, sa-mavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)

tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tiránice

TIRÁNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soţ ~. 3) fig. Care urmăreşte în permanenţă şi în mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~că. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique