SANTINÉLĂ, santinele, s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituţii; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinélă s.f.] – Din fr. sentinelle.

SANTINÉLĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) şilboc, (prin Ban.) şălbocar. (~ se află în post.)

santinélă s. f., g.-d. art. santinélei; pl. santinéle

SANTINÉL//Ă ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle

SANTINÉLĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].