SATÁNĂ, satane, s.f. 1. (Mai ales art.) Numele biblic al diavolului. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. ♦ Termen injurios pentru oameni şi animale. [Var.: satán s.m.] – Din sl. satana.

SATÁNĂ s. 1. v. drac. 2. (art.) lucifer, scaraoţchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătafu (art.), mamonul dracilor, michiduţă cel bătrân, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.)

Satána s. pr. m., g.-d. art. lui Satána/Satánei

satánă s. f., g.-d. art. satánei; pl. satáne

SATÁN//Ă ~e f. 1) (în religia creştină) Fiinţă imaginară considerată drept spirit al răului; duşman principal al lui Dumnezeu şi al omenirii; drac; demon; sarsailă; diavol. 2) fig. Om sau animal cu apucături rele. [G.-D. lui Satana şi Satanei] /<sl. satana, ngr. Satanar, fr. satan