SATÍRIC, -Ă, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ţine de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conţinut, caracter specific satirei. – Din fr. satirique, lat. satiricus.

SATÍRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (livr.) acrimonios, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înţepător, muşcător, pişcător, şfichiuitor, tăios, usturător. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, înţepător, muşcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

satíric adj. m., (persoană) s. m., pl. satírici; f. sg. satírică, pl. satírice

satíric (conţinut specific satirei) s. n.

SATÍRI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de satiră; propriu satirei. Roman ~. 2) Care scrie satire. Scriitor ~. 3) Care are înclinaţie spre satiră. Spirit ~. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique

SATÍRI//C² ~ci m. Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique

SATÍRIC, -Ă adj. Specific satirei; care ţine de satiră; ironic, batjocoritor, muşcător. // s.m. Autor de satire. // s.n. Conţinutul, caracterul specific al unei satire. [Cf. lat. satiricus, fr. satirique].