SCÂRNĂVÍE, scârnăvii, s.f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie. 2. Fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. – Scârnav + suf. -ie.

SCÂRNĂVÍE s. 1. v. scârboşenie. 2. v. lichea.

SCÂRNĂVÍE s. v. abjecţie, desfrâu, dezmăţ, excrement, fărădelege, fecale, imora-litate, impudoare, indecenţă, infamie, jeg, josnicie, mişelie, mârşăvie, murdărie, necurăţenie, necuviinţă, nelegiuire, nemernicie, neruşinare, netrebnicie, obscenitate, orgie, pângărire, porno-grafie, profanare, scabrozitate, spur-care, ticăloşie, trivialitate, vulgari-tate.

scârnăvíe s. f., art. scârnăvía, g.-d. art. scârnăvíei; pl. scârnăvíi, art. scârnăvíile

SCÂRNĂVÍ//E ~i f. 1) Caracter scârnav. 2) fig. Ceea ce este scârnav. [G.-D. scârnăviei] /scârnav + suf. ~ie