SCĂPÁRE, scăpări, s.f. Acţiunea de a (se) scăpa şi rezultatul ei; eliberare, salvare. ♢ Expr. Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. A avea (sau a-şi păstra) o portiţă de scăpare = a avea (sau a-şi păstra) un mijloc de a ieşi onorabil dintr-o situaţie neplăcută, încurcată. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa (1). – V. scăpa.

SCĂPÁRE s. 1. v. desfacere. 2. v. cădere. 3. v. salvare. 4. v. adăpost. 5. v. eliberare. 6. v. ieşire. 7. v. desco-torosire. 8. v. dezbărare. 9. v. pierdere. 10. omisiune, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 11. v. inadver-tenţă.

scăpáre s. f., g.-d. art. scăpării; pl. scăpări

SCĂP//ÁRE ~ări f. 1) v. A SCĂPA. 2) Ceea ce scapă de ceva; fapt salvator. ♢ A avea o portiţă de ~ a mai avea un mijloc de a ieşi dintr-o situaţie grea. ~ din vedere omitere involuntară. /v. a (se) scăpa