SCATÍU, scatii, s.m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenuşii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathí.

SCATÍU s. (ORNIT.; Carduelis spinus) (reg.) cintezoi, ciz, oiţă, pasăre-galbenă, poala-Sfintei-Mării, (prin Olt.) scaiete.

SCATÍU s. v. cinteză, gardian, inăriţă-ver-de, presură, sergent.

scatíu s. m., art. scatíul; pl. scatíi, art. scatíii

SCATÍ//U ~i m. Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu cioc scurt şi drept, cu penaj verde-gălbui, având dungi negre pe aripi. /<ngr. skathí