SCHINGIUÍT¹ s.n. Faptul de a schingiui. – V. schingiui.

SCHINGIUÍT², -Ă, schingiuiţi, -te, adj. 1. (Despre fiinţe) Care a fost supus la (mari) suferinţe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunţat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui.

SCHINGIUÍT s. v. tortură.

SCHINGIUÍT adj. v. torturat.

SCHINGIUÍT adj. v. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stâlcit, stri-cat, stropşit.

schingiuít s. n.

schingiuít adj. m., pl. schingiuíţi; f. sg. schingiuítă, pl. schingiuíte