SCINTILÁŢIE, scintilaţii, s.f. 1. Modificare de intensitate şi de coloraţie a luminii stelare, datorită refracţiei sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanţă fosforescentă sub influenţa ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.

SCINTILÁŢIE s. (ASTRON.) scânteiere, sclipire. (~ stelelor.)

scintiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. scintiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. scintiláţiei; pl. scintiláţii, art. scintiláţiile (sil. -ţi-i-)

SCINTILÁŢIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [Gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scânteiere].