SCORÚŞ, scoruşi, s.m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe şi cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur şi omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica). ♢ Scoruş de munte(sau păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe şi fructe de mărimea unui bob de mazăre, roşii şi astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scoruşă (derivat regresiv).

SCORÚŞ s. v. sorb.

SCORÚŞ s. (BOT.; Sorbus aucuparia) (reg.) merişor, mersină, sorb, lemn-câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului.

scorúş s. m., pl. scorúşi

SCORÚŞ ~i m. Arbore înalt cu frunze lunguieţe, zimţate, cu flori albe şi cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, întrebuinţat în industria mobilelor. /Din scoruşă

scorúş scorúşe, s.n. (reg.) parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul.