SORB¹, sorbi, s.m. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe şi fructe cărnoase, al cărui lemn se foloseşte la strungărie (Sorbus aria). – Lat. sorbus.

SORB², sorburi, s.n. 1. Vârtej de apă cu un ochi adânc la mijloc. ♦ Loc unde apa unui râu dispare de la suprafaţă, curgând în continuare printr-un curs subteran. 2. Vânt puternic care se propagă sub forma unui vârtej. 3. Piesă metalică perforată sau prevăzută cu sită care se montează la capătul introdus în lichid al conductei de aspiraţie a unei pompe pentru a împiedica pătrunderea în pompă a corpurilor străine, a impurităţilor; p. gener. ţeavă, conductă aspiratoare. – Din sorbi (derivat regresiv).

SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (reg.) mărăcine, păducel, scoruş.

SORB s. (TEHN.) crepină.

SORB s. v. scoruş.

sorb (arbore) s. m., pl. sorbi

sorb (vârtej de apă, vânt, piesă metalică) s. n., pl. sórburi

SORB¹ ~uri n. 1) Vârtej puternic (de vânt sau de apă). 2) Piesă prevăzută cu o sită, care se fixează la capătul unei ţevi aspiratoare pentru a împiedica pătrunderea în interior a corpurilor străine. /v. a sorbi

SORB² ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe şi cu fructe globuloase, roşii, al cărui lemn are întrebuinţare industrială. /<lat. sorbus