SECERÁ, secer, sécer, vb. I. Tranz. A reteza de la baza tulpinii cereale păioase cu maşina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta. ♦ Fig. A ucide oameni sau animale dintr-o dată şi în număr mare. – Din lat. pop. sicilare.

SÉCERĂ, seceri, s.f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă şi curbată de oţel, cu tăişul în interior (prevăzut cu dinţi), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriş (1). [Var.: (pop) sécere s.f.] – Lat. sicilis.

SÉCERĂ s. v. secerare, secerat, seceriş, târpan.

SECERÁ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărî-ma, decima, distruge, doborî, întinde, lungi, nimici, potopi, prăbuşi, prăpădi, prăvăli, răsturna, sfărâma, trânti, zdrobi, zvânta.

secerá vb., ind. prez. 1 sg. sécer, 3 sg. şi pl. séceră

séceră s. f., g.-d. art. sécerii; pl. séceri

A SECERÁ sécer tranz. 1) (cereale păioase, iarbă etc.) A reteza de la rădăcină (cu secera, cu cositoarea sau cu combina). ~ grâu. 2) fig. (despre moarte, epidemii, războaie etc.) A ucide în număr mare; a omorî în masă; a cosi; a decima. /<lat. sicilare

SÉCER//Ă ~i f. 1) Unealtă agricolă, formată dintr-o lamă arcuită (cu tăiş, mai ales, dinţat) fixată într-un mâner de lemn şi folosită pentru secerat. 2) la sing. Munca seceratului. /<lat. sicilis