SEMANTICÍSM s.n. (Astăzi rar) Curent neopozitivist care, pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare, contestă caracterul obiectiv al cunoaşterii la nivelul treptei raţionale. – Din rus. semantiţizm.

SEMANTICÍSM s. v. semantică.

semanticísm s. n., pl. semanticísme

SEMANTICÍSM n. Curent în filozofia contemporană, care susţine că problema principală a filozofiei este interpretarea sensului cuvintelor; filozofie semantică. /semantică + suf. ~ism

SEMANTICÍSM s.n. Filozofie semantică. [Var. semantism s.n. / < rus. semantiţism, cf. fr. sémantisme].