SENSÍBIL, -Ă, sensibili, -e, adj., s.f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi uşor mişcat, impresionat; simţitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care reacţionează la cea mai uşoară excitaţie exterioară. 2. (Despre materie, lucruri, fenomene etc.) Care poate fi perceput şi cunoscut la nivelul treptei senzoriale a cunoaşterii, prin intermediul senzaţiei. ♦ (Substantivat, n.) Domeniul lucrurilor sensibile (I 2). ♦ Care se poate uşor constata; vădit, simţitor, apreciabil. Temperatura a înregistrat o sensibilă scădere. 3. (Despre instrumente, aparate, materiale) Care reacţionează la cele mai mici variaţii ale unor agenţi externi. 4. (Despre materiale fotografice) Care are însuşirea de a înregistra acţiunea luminii sub forma unei imagini latente ce poate fi făcută vizibilă prin developare. II. S.f. Treapta a şaptea a modurilor major şi minor, situată la o septimă superioară faţă de tonică. ♦ Denumire dată acordului construit pe treapta a şaptea a modurilor major sau minor armonic. – Din fr. sensible, lat. sensibilis.

Sensibil ≠ insensibil, nesensibil, nesimţitor

SENSÍBIL adj. 1. (FIZIOL.) senzitiv, senzorial, (rar) senzaţional, (înv.) simţibil, simţicios. (Organ ~.) 2. emotiv, impresionabil, simţitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce eşti atât de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 5. v. evident.

sensíbil adj. m., pl. sensíbili; f. sg. sensíbilă, pl. sensíbile

sensíbil s. n.

SENSÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reacţionează uşor la acţiunea factorilor externi. 2) (despre fiinţe) Care reacţionează cu uşurinţă la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu uşurinţă de organele de simţ sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reacţiona la cele mai slabe excitaţii. 5) Care se vede dintr-o dată; în stare a fi constatat uşor; evident; vădit. Scădere ~ă a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reacţionează la cele mai mici variaţii ale unor factori externi. Balanţă ~ă. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifică uşor sub acţiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile

SENSÍBIL, -Ă adj. 1. Înzestrat cu sensibilitate; care poate fi (uşor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simţuri. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata uşor; evident, simţitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferenţe. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a şasea a gamei majore sau minore, aşezată la un semiton de tonică. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simţi].