SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, ţinută care denotă această însuşire; gravitate, importanţă, însemnătate. ♢ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toată seriozitatea = a) cu mare atenţie, cu conştiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tărie, dinadins; c) (în construcţie cu verbe ca „a zice“, „a spune“ etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu pătrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsită de veselie, de zburdălnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesită o deosebită atenţie, o deosebită grijă; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu conştiinciozitate, cu atenţie. [Pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.

SERIOZITÁTE s. 1. (înv.) serios. (Se poartă cu o ~ demnă de remarcat.) 2. gravitate, solemnitate. (~ făcu loc jovialităţii.) 3. severitate. (~ liniilor feţei.) 4. maturitate, profunzime, temeinicie. (~ gândirii, a sentimentelor cuiva.) 5. soliditate, tărie, temeinicie. (~ obiecţiei, a argumentării sale.) 6. v. capacitate. 7. adâncime, importanţă, însemnătate, profunzime. (~ prefacerilor survenite.) 8. importanţă, însemnătate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 9. gravitate, pericol, periculozitate, primejdie, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.)

seriozitáte s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. seriozităţii

SERIOZITÁT//E f. Caracter serios. ~ea situaţiei. ♢ Cu ~ (sau cu toată ~ea) a) într-un mod foarte conştiincios; b) cu convingere. [G.-D. seriozităţii; Sil. -ri-o-] /<lat. seriositas, ~atis

SERIOZITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi serios; ţinută, comportare care denotă această însuşire. ♦ Mină serioasă, gravitate. 2. Profunzime; temeinicie. 3. Parte gravă, importantă a unui lucru. [Pron. -ri-o-. / cf. germ. Seriosität].