SERIÓS, -OÁSĂ, serioşi, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ţine de frivolităţi, de glume; aşezat, ponderat. ♢ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfăţişare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obişnuieşte să adâncească lucrurile, care procedează în acţiunile sale cu atenţie, cu conştiinciozitate; p. ext. care are o înfăţişare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activităţi etc.) Temeinic, adânc, conştiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenţie de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. II. S.n. (Înv.) Seriozitate. ♢ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ♢ Expr. (Şi azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenţia, a-l socoti vrednic de luat în consideraţie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

Serios ≠ glumeţ, neserios, uşuratic

SERIÓS s. v. seriozitate.

SERIÓS adj., adv., interj. 1. adj. v. cumpătat. 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~oasă.) 3. adj. grav, solemn, (înv.) marţial, (înv.) solemnel. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~oasă.) 5. adj. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~oasă cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adânc, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.) 8. adj. v. convingător. 9. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântat. (A invocat o scuză ~oasă.) 10. adj. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~oase.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie ~oasă la dezvoltarea ...) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~oasă; o formă ~oasă a bolii.) 13. adv. foarte, grav, greu, rău, tare. (E ~ bolnav.) 14. adv. adevărat, cert, sigur. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 15. interj. zău!, (franţuzism) parol.

seriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. serióşi; f. sg. serioásă, pl. serioáse

seriós s. n. (sil. -ri-os)

SERI//ÓS¹ ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) (despre persoane) Care stăruie să pătrundă în esenţa lucrurilor; care ştie să aprofundeze, alegând esenţa. Student ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivolă; fără veselie frivolă. 3) (despre acţiuni, lucrări etc.) Care este făcut cu mare simţ de răspundere; realizat în mod conştiincios. Aport ~. 4) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte severitate; sever; grav. 5) (despre stări de lucruri) Care poate avea urmări grave; care se poate complica. Boală ~oasă. [Sil. -ri-os] /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. seriose

SERIÓS² adv. 1) Cu temeinicie; temeinic. A se apuca ~ de lucru. 2) Fără intenţie de glumă. A vorbi ~. /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. serioso

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; aşezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (şi adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenţia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. sérieux, cf. lat. med. seriosus].