SFÉRIC, -Ă, sferici, -ce, adj. De forma unei sfere (1); rotund. – Din fr. sphérique, lat. sphaericus.

SFÉRIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneţ. (Un cap ~.)

sféric adj. m., pl. sférici; f. sg. sférică, pl. sférice

SFÉRI//C ~că (~ci, ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. /<ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. sphärisch

şféric adj. (reg.; despre ovăz) cu bobul mare.

SFÉRIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].