ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s.n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colţuri. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafaţă) Care are toate punctele la aceeaşi distanţă de un punct dat; în formă de cerc. 2. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Împlinit, grăsuţ, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantităţi) Fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat² (II). II. S.n. Figură, suprafaţă în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. şi reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

ROTÚND adj. v. globular, sferic, sferiform.

ROTÚND adj. 1. v. circular. 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneţ. (Cap ~.) 4. v. gras. 5. v. grăsuţ. 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Braţe ~.) 7. v. întreg.

rotúnd adj. m., pl. rotúnzi; f. sg. rotúndă, pl. rotúnde

rotúnd s. n., pl. rotúnduri

ROTÚN//D ~dă (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcătuit din unităţi fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg. ♢ Sumă ~dă sumă considerabilă. 3) (despre fiinţe sau despre părţile corpului lor) Care este grăsuţ. /<lat. retundus