SILÍCE s.f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apă, cu temperatura de topire foarte înaltă, care se găseşte în natură în compoziţia celor mai multe roci şi care se foloseşte la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.

SILÍCE s. v. bioxid de siliciu.

silíce (bioxid de siliciu) s. f., g.-d. art. silícei

SILÍCE f. Substanţă solidă, albă sau incoloră, întrebuinţată, mai ales, în construcţii şi la fabricarea sticlei; bioxid de siliciu. [G.-D. silicei] /<fr. silice

SILÍCE s.f. Nume generic dat diferitelor varietăţi de bioxid de siliciu. [Pl. invar. / < fr. silice, cf. lat. silex].