SIMPATÍE, simpatii, s.f. 1. Atracţie, înclinare, afinitate pe care cineva o simte faţă de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecţiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; ataşament; devotament. 2. (Fam.) Persoană faţă de care cineva simte afecţiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere şi celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.

Simpatie ≠ aversiune, dispreţ, duşmănie, nesimpatie, antipatie

SIMPATÍE s. afecţiune, ataşament, (fig.) slabiciune, (înv. fig.) plecare. (Simte o deosebită ~ pentru ...)

simpatíe s. f., art. simpatía, g.-d. art. simpatíei; pl. simpatíi, art. simpatíile

SIMPATÍ//E ~i f. 1) Afinitate morală; sentiment de atracţie între două sau mai multe persoane. 2) fam. Persoană faţă de care cineva nutreşte afecţiune. 3) Sentiment spontan de bunăvoinţă faţă de o fiinţă. [G.-D. simpatiei] /<lat. sympathia, fr. sympathie, it. simpatia.

SIMPATÍE s.f. 1. Atracţie, afinitate, înclinaţie pentru o persoană, pentru un popor, pentru o cauză etc.; afecţiune; dragoste. ♦ Obiectul acestui sentiment. 2. (Med.) Legătura, raportul dintre (două) organe simetrice, care face ca atunci când unul este atins să sufere şi celălalt. ♦ Corespondenţă presupusă între calităţile unor corpuri. [Gen. -iei. / < fr. sympathie, it. simpatia, lat., gr. sympathia].