SINÍSTRU, -Ă, siniştri, -stre, adj., s.n. I. Adj. 1. Care trezeşte sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal². II. S.n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.

SINÍSTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru.

sinístru adj. m., pl. siníştri; f. sg. sinístră, pl. sinístre

sinístru s. n., art. sinístrul; pl. sinístre

SINÍ//STRU¹ ~stră (~ştri, ~stre) 1) Care prevesteşte o nenorocire sau o catastrofă; prevestitor de rău. 2) Care îngrozeşte; producător de groază; îngrozitor; înfricoşător; înspăimântător; înfiorător. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra

SINÍSTR//U² ~e n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra

SINÍSTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri].