SÍNUS¹, sinusuri, s.n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porţiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus.

SÍNUS², sinusuri, s.n. Funcţie trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv şi lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus.

sínus (med., mat.) s. n., pl. sínusuri

SÍNUS¹ ~uri n. mat. Funcţie trigonometrică a unui unghi ascuţit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv şi ipotenuză. /<fr. sinus

SÍNUS² ~uri n. anat. 1) Cavitate în unele oase craniene. ~ frontal. 2) Porţiune dilatată a vaselor sangvine sau limfatice. /<lat., fr. sinus

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereţii osoşi; dilatare pe traiectul venelor şi al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi şi forme. 2. (Mat.) Funcţie trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei şi lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].