SMOC, smocuri, s.n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. s m o t a k.

SMOC s. (rar) smârc. (Un ~ de iarbă.)

SMOC s. v. buchet, ghioc, grămadă, legă-tură, maldăr, mănunchi, teanc, vraf.

smoc s. n., pl. smócuri

SMOC ~uri n. Grup de elemente (fire de păr, tulpini de plante, pene etc.) de acelaşi fel, care constituie un fascicul. /cf. sb. smotak