SMÚLGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se află. ♢ Expr. A-şi smulge părul (din cap) sau a-şi smulge barba = a-şi manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte supărat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasăre de pene. ♦ Tranz. şi refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se află. 2. Tranz. Fig. A obţine ceva cu mari eforturi; a lua cu forţa. ♢ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele morţii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. şi refl. A (se) da la o parte, a (se) îndepărta, a (se) retrage cu o mişcare bruscă. 4. Tranz. şi refl. A (se) despărţi, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulséi, part. smuls şi (înv. şi reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

SMÚLGE vb. v. jumuli.

SMÚLGE vb. 1. a trage. (A ~ un cui cu cleştele.) 2. a scoate. (A ~ buruienile din pământ.) 3. a (se) smuci. (S-a ~ din mâinile lui.) 4. a răpi. (Duşmanul le-a ~ o parte din ţară.)

smúlge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. smulg, imperf. 3 sg. smulgeá, perf. s. 1 sg. smulséi, 1 pl. smúlserăm; part. smuls

A SMÚLGE smulg tranz. 1) (obiecte) A trage cu putere pentru a scoate sau a schimba locul de aflare. ~ iarbă. ♢ A-şi ~ barba (sau părul din cap) a-şi exterioriza în mod evident durerile fizice sau spirituale. 2) (obiecte) A lua cu forţa. ~ o carte din mână. 3) fig. (secrete, mărturii etc.) A obţine datorită unei insistenţe excesive. 4) A face să se smulgă. ♢ ~ din ghearele morţii a salva de la moarte. /<lat. exmulgere

A SE SMÚLGE mă smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o mişcare bruscă. 3) A înceta de a mai fi împreună; a se despărţi. /<lat. exmulgere