SÓBĂ¹, sobe, s.f. Instalaţie pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din tc. soba.

SÓBĂ², sobe, s.f. (Reg.) Cameră, odaie de locuit. – Din magh. szoba.

SÓBĂ s. v. bucătărie, cameră, încăpere, odaie.

SÓBĂ s. 1. (reg.) cameniţă, cuptor, ploatăn, şpoier, şpor, şporhei. (~ de încălzit.) 2. maşină, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) sparhat. (~ de gătit.)

sóbă (instalaţie pentru încălzit, odaie) s. f., g.-d. art. sóbei; pl. sóbe

SÓB//Ă ~e f. Instalaţie specială pentru încălzirea încăperilor. ~ de teracotă. [G.-D. sobei] /<ung. szoba

Soba. Regionalism Tara Oasului.