SONÓR, -Ă, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (şi pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanţă. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Însoţit de vorbire şi de muzică. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. Fig. Important, cu răsunet, renumit; p. ext. pretenţios, emfatic. – Din fr. sonore, lat. sonorus.

Sonor ≠ mut, surd

SONÓR adj. 1. sonic. (Tub ~.) 2. vorbit, vorbitor. (Film ~.) 3. (FON.) fonic. (Consoană ~.) 4. v. ar-monios. 5. intens, puternic, răsunător. (Dangătul ~ al clopotului.)

sonór adj. m., pl. sonóri; f. sg. sonóră, pl. sonóre

SONÓR ~ă (~i, ~e) 1) Care produce sunete; care răsună. Metal ~. 2) Care are un sunet armonios şi pătrunzător. Voce ~ă. 3) Care amplifică şi propagă sunetele; cu rezonanţă bună. Sală ~ă. Spaţiu ~. 4) Care ţine de sunete sau de senzaţiile auditive; de natura sunetului. Vibraţie ~ă. Undă ~ă. 5) (despre consoane) Care se articulează cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este însoţit de vorbire şi muzică. 7) fig. Care se bucură de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonore

SONÓR, -Ă adj. 1. Care produce sunete. ♦ Care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. Care propagă, care amplifică sunetele. 3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (Despre filme) Însoţit de vorbire şi de muzică. [Cf. fr. sonore, lat. sonorus].