SOSÍRE, sosiri, s.f. Faptul de a sosi; venire, ajungere. ♦ Loc în care soseşte un sportiv la sfârşitul cursei. – V. sosi.

Sosire ≠ plecare

SOSÍRE s. 1. ajungere, sosit, venire, venit. (~ lui la timp.) 2. (concr.) potou, ţintă. (Calul a ajuns primul la ~.) 3. venire, (fig.) coborâre. (~ serii.) 4. venire, venit, (reg.) venită. (~ iernii.)

sosíre s. f., g.-d. art. sosírii; pl. sosíri