IÚTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forţă. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie uşor; irascibil; violent. 3. Care are gust înţepător; care produce o senzaţie gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzaţie olfactivă înţepătoare şi neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ.

Iute ≠ agale, domol, greoi, încet, lent, lin, molatic, molâu

IÚTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. adj. ager, agil, isteţ, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~în mişcări.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O mişcare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grăbit, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. şi pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga când mai ~, când mai încet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curând. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. înţepător, picant, piperat, pişcător, usturător. (Gust ~ al unei mâncări.)

iúte adj. m., f. iúte; pl. m. şi f. iúţi

IÚTE² iuţi adj. 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte repeziciune; repede; ager; sprinten; vioi. ♢ ~ (sau bun) de picior v. PICIOR. 2) (despre persoane) Care se înfurie sau se irită foarte uşor. 3) Care are gust înţepător, pişcător, de ardei, de piper. 4) (despre mâncăruri şi băuturi) Care are miros şi gust înţepător; picant. /<sl. Ijutĕ

IÚTE¹ adv. Într-un timp scurt; în (cu) grabă; repede. /<sl. Ijutĕ

iute