STÂLP, stâlpi, s.m. 1. Lemn lung şi gros, de obicei cioplit şi fixat în pământ, care serveşte pentru a susţine ceva; element masiv de construcţie, cu lungimea mare în raport cu dimensiunile secţiunii, confecţionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveşte la susţinerea unei clădiri, a unei instalaţii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ♢ Expr. Stâlp de cafenea = persoană care îşi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloană ornamentală la o mobilă (în special la pat). 2. Porţiune neexploatată dintr-un zăcământ, destinată susţinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoană care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de bază pentru cineva. ♢ Stâlpul casei = capul familiei. – Din sl. stlŭpŭ.

STÂLP s. v. chingă, columnă, cracă, creangă, moş, ramură, stinghie, uşor.

STÂLP s. 1. v. grindă. 2. (CONSTR.) par, parmac. (~ la un pridvor.) 3. v. braţ.

stâlp s. m., pl. stâlpi

STÂLP ~i m. 1) Element de construcţie, lung şi gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveşte pentru a susţine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ♢ A sta ~ a sta drept şi nemişcat. ~ de cafenea se spune despre o persoană care îşi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a ţintui) la ~ul infamiei (sau ruşinii) a condamna în public faptele urâte ale cuiva. ~ de hotar stâlp care indică o graniţă. 2) fig. Persoană care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societăţii. ♢ ~ul casei susţinătorul (capul) familiei. /<sl. stlupu

stalp cu partea inferioara de 0,80...1 m, rotunda, iar partea superioara (2..2,5 m) cioplita, cu sectiunea patrata; folosit la garduri