STÂLPÁRE, stâlpări, s.f. (Pop.) Ramură verde, crenguţă înfrunzită; spec. ramură înfrunzită de salcie care se împarte ortodocşilor la biserică, în duminica Floriilor. – Probabil lat. *stirparia (< stirps, -is).

STÂLPÁRE s. (BIS.) (pop.) mâţişor, (reg.) salcie.

stâlpáre s. f., g.-d. art. stâlpării; pl. stâlpări

STÂLP//ÁRE ~ări f. 1) înv. Ramură înverzită. 2) bis. Crenguţă de salcie pe care o primesc credincioşii la biserică de duminica Floriilor. /cf. stâlp

stâlpáre, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. şi pop.) ramură verde, crenguţă înfrunzită; ramură de salcie verde şi înflorită, care se împarte credincioşilor ortodocşi, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaş; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănaţi. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânţă semănată în porumb.